Iubirea autentica in viziunea Bisericii
Iubire, iubire, iubire. Auzim cuvantul peste tot. Cand conduc spre casa mereu vad reclama de la Milka cu I Love Milka. Da, iubim ciocolata, iubim shopping, putem sa iubim chiar si florile, animalele, si tot ce misca si ce nu misca. Stim ca iubirea are multe sensuri si sunt diferite feluri de iubire.
Insa iubirea care ne intereseaza in general pe toti cel mai mult si iubirea despre care s-au scris cele mai multe cantece, poezii si alte opere de arta, este iubirea intre barbat si femeie. Aici are sufletul nostru cele mai multe intrebari si aici avem si cele mai multe neplaceri dar si satisfactii in viata. Cand un barbat isi iubeste sotia cu adevarat si este si el iubit la randul sau, acel barbat poate face orice, poate sa se bate cu leii, sa ia in piept lumea. Se spune ca un barbat adevarat are mereu o femeie adevarata in spatele sau. Si asa e. Iubirea ne da aripi. Iubirea adevarata ne implineste si ne salta.
Sfantul Parinte Papa Benedict al XVI-lea, in prima sa Enciclica, “Deus Caritas Est” (DCE), ne aduce aminte ca sunt trei feluri de iubire: eros, philia si agape. Eros este iubirea conjugala dintre sot si sotie. Philia este iubirea intre prieteni. Iar agape este iubirea divina cu care ne iubeste Dumnezeu. Multi din noi avem de multe ori tendinta sa credem ca Biserica este impotriva iubirii eros. Dar de fapt nu este asa. Papa Benedict ne arata clar in Enciclica sa ca iubirea lui Dumnezeu pentru poporul Sau “poate fi calificata fara nici o indoiala ca eros, care este totodata si in mod total agape” (DCE 9). Si nu doar atat, ci si ca “mai ales profetii Osea si Ezechiel au descris aceasta pasiune a lui Dumnezeu fata de poporul sau in imagini erotice curajoase” (DCE 9).
Deci daca vrem sa intelegem exact ce este iubirea, si mai ales iubirea intre sot si sotie, intre barbat si femeie, nu avem decat sa ne uitam la iubirea intre Dumnezeu si poporul sau. Cea mai mare dovada a lui Dumnezeu pentru noi a fost insa prin intruparea sa in om, si dandu-si viata pentru noi, in Domnul Isus Cristos. Prin jertfa Sa suprema, Domnul Isus ne-a dovedit ca iubirea sa pentru noi, poporul sau, si Biserica sa, este totala, este perfecta, este agape. Deci, nu numai ca Biserica nu este impotriva iubirii eros ci, chiar mult mai mult, Biserica ne arata ca Dumnezeu a dus iubirea eros pana la maretia divina.
Noi ca oameni, trup si suflet, nu putem sa iubim doar cu trupul sau doar cu spiritul. Nu suntem nici animale nici ingeri. Suntem oameni. Asadar, iubirea noastra cu care suntem chemati sa iubim, este o iubire care incepe in “betia” eros-ului si se intalta si ajunge la agape. Este o iubire in care nu poate sa lipseasca nici trupul nici sufletul, caci nu ar mai fi iubirea noastra specifica.
Asadar, noi ca oameni avem doua cai spre a trai cu adevarat iubirea. O cale este Sfanta Casatorie si cealalta este celibatul pentru Imparatia lui Dumnezeu. Amandoua cai implica si trupul si sufletul. Chiar daca celibatul pare ca nu implica trupul, adevarul este ca de fapt cei care aleg aceasta cale isi ofera trupul intreg lui Dumnezeu. Ei nu ar putea face acest lucru daca nu ar fi eliberati intai prin puterea iubirii ca sa poata sa-si daruiasca trupul. Tot asa si sotul si sotia isi daruiesc trupurile unul altuia insa si ei trebuie sa fie eliberati mai intai prin iubire sa poata sa faca aceasta donatie de sine cu toata vointa lor libera, libera de patimi si de egoism.
Iubirea este deci acea donatie de sine pentru binele celuilalt. Insa ca oameni, aceasta iubire trebuie sa implice atat trupul cat si sufletul, printr-o daruire totala. Insa, si cei casatoriti sunt chemati la iubirea divina, dar ca un trup. Daca cel celib se ofera pe el insusi Domnului, sotul si sotia, se ofera impreuna Domnului. Sunt doua cai diferite insa si asemanatoare. Amandoua sunt iubire si amandoua sunt cai spre sfintire. Asa sa dea Domnul ca toti sa mergem pe calea cea aleasa pentru noi de Domnul din veci si sa gustam si aici pe pamant fericirea aceea vesnica la care ne cheama pe noi toti Tatal, Fiul si Spiritul Sfant.